GK University - шаблон joomla Создание сайтов

Articole mass-media

VACANȚĂ DE VARĂ – cum o transformăm într-o perioadă minunată pentru copil. Recomandările medicul specialist în Psihiatrie Pediatrică dr. Laura Grecu

Perioada vacanței de vară poate fi percepută de către un copil fie ca o experiență plăcută (marcată de excursii, tabere, mișcare, libertate, relaxare, joacă), fie ca una nefastă. Ultima variantă este posibilă în lipsa unui program, a unor reguli, a petrecerii timpului liber în fața tabletei sau a telefonului și, mai ales, a lipsei prezenței părinților din viața micuților. Chiar dacă poate părea la o primă vedere o absurditate, copilașii pot resimți trimiterea la bunici ca pe un abandon din partea celor care le-au dat dat viață. Situația e mai gravă în cazul celor ai căror părinți sunt plecați în străinătate, care se întorc vara temporar acasă, iar apoi pleacă din nou. Despre toate aceste aspecte, am discutat cu dr. Laura Grecu, medic specialist Psihiatrie Pediatrică în cadrul Policlinicii Dorna Medical. Psihiatrul vă oferă și „soluțiile” de care aveți nevoie pentru a transforma vacanța de vară a copilului vostru într-o perioadă plină de bucurii.

 

1. Doamna doctor, pe perioada vacanței de vară, mulți părinți aleg să-și trimită copiii la bunici pentru o perioadă mai lungă de timp. Este posibil că cei mici se resimtă dureros ruptura de casă, de mediul lor familiar (camera lor, jucăriile, prietenii de joacă) și de părinți?
 
Într-adevăr, mulți copii își petrec vacanțele de vară la bunici, în cele mai multe cazuri în mediul rural. Copiii pot privi diferit această ruptură de părinți. O mare parte din copii se bucură, știind că regulile nu sunt așa de stricte ca acasă. Alții însă pot vedea această despărțire ca pe un abandon al părinților, sunt triști că vor fi departe de prietenii lor și de locurile lor obișnuite de joacă, se despart de locurile cunoscute deja. Este nevoie de un efort pentru ei pentru a se adapta într-un spațiu în care vor locui doar temporar. O altă problemă este că bunicii de obicei sunt mult mai permisivi, unii chiar nu impun nicio regulă copiilor, iar la întoarcerea acasă copilul va avea nevoie de o nouă perioadă de adaptare la regulile vechi.
 
2. Ce putem face pentru a preîntâmpina astfel de situații?
 
 
Pentru preîntâmpinarea acestor situații, comunicarea joacă cel mai important rol. Părinții trebuie să spună copiilor perioada în care vor sta la bunici, ce activități pot avea, că sunt și alți copii cu care se pot juca și își pot face prieteni noi și să îi asigure că vor vorbi zilnic la telefon.  
Tot părinții trebuie să explice și bunicilor că regulile de acasă nu e necesar să fie schimbate, de exemplu ora de culcare, tableta și televizorul nu trebuie folosite mai mult decât în mod normal, iar dulciurile sunt limitate.  
 
 
3. Există foarte mulți copilași ai căror părinți lucrează în străinătate, familia se reunește în timpul vacanței și al concediului, apoi cei mici rămân în România, iar adulții își reiau munca departe de casă. Cum putem gestiona eficient (în beneficiul ambelor părți, dar mai ales a copilului) o astfel de situație?
 
În această zonă, am observat că unul dintre părinți (câteodată ambii) este plecat la muncă în străinătate, copilul rămând acasă cu celalat părinte, cu bunici sau, în unele cazuri, cu rudele acestora.

Cea mai bună recomandare este ca părinții și copiii să rămână împreună, însă de multe ori nu este posibil din cauza lipsurilor financiare. 
Părinții pleacă în străinătate în principal pentru binele copilului, însă de multe acest fapt generează multe consecințe negative asupra copilului, pot apărea tulburări emoționale grave sau tulburări de comportament din cauza lipsei de afectivitate din partea părinților. Recomandarea mea este ca această plecare în străinătate să fie pe termen cât mai scurt pentru a preîntâmpina aceste tulburări, iar în timpul în care părintele este departe de copil să țină legătura cât mai mult telefonic și prin alte mijloace de comunicare. În funcție de vârstă, copilului trebuie să i se explice cauza plecării, când se vor întoarce și să fie asigurat de faptul că această plecare nu reprezintă o despărțire permanentă.

 


4. Ce riscuri există dacă în timpul celor trei luni îi lăsăm pe cei mici să facă ce vor, nu le impunem un program, îi lăsăm să acceseze o lume fără reguli?
 
După trei luni fără reguli, apar accesele de furie. Nu mai acceptă regulile din familie, copiii sfidează părinții, plâng mai des, se enervează, vorbesc urât, se opun cerințelor părinților. Din această cauză, regulile în vacanțele de vară la bunici sunt necesare.
 
 
5. În ce activități ar fi bine să îi antrenăm pe cei mici astfel încât să nu se plictisească?
 
În primul rând, sunt recomandate activitățile sportive (fotbal, bicicleta, înot, alergări etc). Sunt foarte multe activități în care copilul poate fi implicat pentru a evita plictiseala: plimbări în natură, excursii, jocul cu mingea, pictură/desen, inventarea de povești, citit, diferite jucării și jocuri care dezvoltă imaginația și gândirea. De asemenea, copilul poate fi implicat în diverse activități împreună cu părintele cum ar fi grădinăritul sau gătitul. De evitat este accesul la televizor/tabletă/telefon.
 
6. Ce riscuri există dacă îi „uităm” pe cei mici în față tabletei sau a telefonului?
 
Accesul la tabletă de la vârstă mică poate duce la întârzieri ale limbajului, la o simptomatologie care imită tulburările de spectru autist, agresivitate, agitație permanentă și nervozitate, iar pe termen lung, copiii pot ajunge la tulburări de adaptare în colectivități, dificultăți de socializare cu alți copii, tulburări emoționale și comportamentale.   

7. Care sunt factorii care favorizează declanșarea unei afecțiuni de natură emoțională  la copil?
 
 Factorii pot fii foarte mulți: de la cele de care am vorbit mai sus (accesul prelungit la tabletă/televizor și plecarea părinților la muncă în străinătate) la un abuz (fizic/psihologic/sexual, neglijență), familii dezorganizate, cauze genetice, chiar și stresul familial.
 
8. Când e bine să ne gândim ca părinți să apelăm la ajutorul unui medic psihiatru?
 
Atunci când un copil devine foarte emotiv, plânge și are tendința de a sta mai mult singur, sau - dimpotrivă - devine foarte agitat sau agresiv: este recomandat ca părinții să se prezinte cu acesta la un medic psihiatru pentru a preîntâmpina urmările care pot fi foarte grave.

 

Numărul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate a crescut. Sunt peste 212.000 de copii, iar aceste date nu sunt nici ele complete, pentru că includ doar copiii înscriși în sistemul educațional. Adăugând și copiii de vârstă antepreșcolară și pe cei neînscriși la școală sau care au abandonat școala, numărul total al copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate se ridică la aproximativ 250.000.

Dincolo de vulnerabilitățile emoționale cărora acești copii trebuie să le facă față, de sentimentul de vină pe care îl resimt și pe care nu știu cum să îl învingă, acești copii sunt nevoiți să se confrunte cu vulnerabilități sociale (judecata tovarășilor de joacă, percepția celorlalți, lipsa părinților în momente-cheie din existența lor - serbări școlare, ședințe cu părinții, întreceri sportive, ziua de naștere).